sâmbătă, 19 iunie 2010

ma mut

cu M.  Gratie, multumita si prin bunavointa designerului grafic fara website, incepind de astazi sint de gasit pe http://radeanu.blogspot.com.

De m-ar tine!

duminică, 30 mai 2010

Mi-as dori

 

sa pot spune ca e reteta veche a bunicii, transmisa prin viu grai si cu mare taina. Insa bineinteles ca nu e asa. E a unui domn pe care il apreciez foarte mult. Si pe care il cheama David Lebovitz.In schimb e cit se poate de gustoasa. Savuroasa. Imbietoare. Nici nu stiu cum sa va povestesc mai bine despre ea. Despre reteta.

Probabil ca oboseala de peste zi este ce raspunzatoare pentru lipsa de inspiratie care ma va face sa trec direct la subiect.

250 g unt moale

150 g zahar alb

150 g zahar brun

2 oua

300 g faina

1 lingurita de bicarbonat de sodiu

1 lingurita de sare

alune de padure macinate; nuci;fistic;migdale;nasturasi de ciocolata, stafide…

Cam asta e reteta succesului garantat pentru un companion de nadejde al cestii de cafea fierbinte si aromata. Sau a bulgarilor de inghetata de iaurt cu visine. Sau pur si simplu ca niste cookies aromate demne de a marca o copilarie fericita.

Se bate untul spuma, alaturi de zaharul alb si cel brun. In care ordine doriti voi. La etapa aceasta eu strecor si doua linguri de esenta de vanilie , pentru ca nu imi permit sa iau pastai de vanilie :)

Se adauga ouale, unul cite unul, pina cind consistenta amalgamului devine si mai spumoasa, astfel incit ca se poate trece la etapa in care faina ajunge in vasul robotului, lingura dupa lingura.

Cind toate acestea s-au transformat intr-o coca cu identitate, e rindul alunelor de padure macinate, a nucilor, stafidelor, migdalelor, stafidelor si nasturasilor de ciocolata sa isi intre in drepturi.  Nu v-am spus despre cantitati legate de acestea, pentru ca inclin sa las libertatea de a alege tuturor.  Ma ales cind vine vorba de delicatese.

IMG_4662

Cam asa ceva rezulta in urma tuturor zbaterilor odiseice ale paletelor mixerului din robotul pe care presupun ca il detineti.

Se presara faina pe suprafata de lucru si intreaga cantitate de aluat se imparte in patru bucati pe care cu ajutorul fainii le modelam in forma cilindrica, le punem in folie alimentara si le asezam cu grija in frigider. Unde, daca aveti rabdare :) le lasati macar 2 ore.

160 grade in cuptor. Se feliaza minunatele cookies, se aseaza in tava care are deja hirtie de copt in ea si… se asteapta. Pina prind culoare in obraji.

Exista si varianta in care , odata racite, se pot pastra in cutii metalice sau de carton , pentru consum ulterior :)))))))

Riiight!

Enjoy!

sâmbătă, 29 mai 2010

Cuvintul in bucatarie





Pentru ca la inceput a fost Cuvintul. Si pentru ca fara cuvinte nu as putea sa respir, intrucit procesul acesta la mine este direct conditionat de emiterea de sunete, incep astazi sa scriu. Catre mine. Catre voi. Catre oricine va decide ca ceea ce debitez in mod mai mult sau mai putin elaborat merita citit...
Voi incepe cu o reteta scrisa intr-o maniera mai putin ortodoxa din perspectiva academicienilor care au decis ca "nicio" este o chestie interesanta si necesara frumoasei limbi pe care o vorbim.

Insalata

Cumva spre seara, ascunse de ochii publicului larg, stateau inghesuite, tremurind si verzi de-atita frig, niste frunze de salata. Tinere, imberbe si lipsite de inhibitii in prezenta mea, au incercat sa ma impresioneze, desfacindu-se incet din imbratisare, stropi glaciali de apa prelingindu-li-se usor prin decolteul vizibil treptat.

Nu am putut sa imi dezlipesc privirea de la ele. Rochitele acelea de un verde electrizant se conturau insinuos spre zona lor inghinala, intr-o imbratisare timida de galben-pai si verde crud, lasindu-le sa smulga aplauze de admiratie din partea mea, pentru aceasta tinuta haute-couture.

Mi-au zis, rosind usor, ca ar vrea experiente noi, ca timpul nu trebuie pierdut si ca au auzit de la prietenele lor ca este prin zona un italian copt, numai bun de iubit, pe numele sau Aceto Balsamico. Ce-i drept, nu prea puteam sa le ajut asa , fara nici un interes, pentru ca le sorbeam deja din priviri, asa ca am luat legatura cu tipul respectiv, care iesise in oras cu un bun amic, de sorginte nobila cica: Olio d'Oliva. Singura lui "problema", daca putem spune asa, e ca acest tinar cu singe mai mult sau mai putin albastru era... extra vergine :)

Zis si facut. Intilnirea stabilita, fetele incintate, iar mai tinarul amic, initiat in ale amorului vegetal, cit sa zici INSALATA! Ce mai vuiet, ce mai zbucium! Nici macar Seherezada, daca zorii i-ar fi vazut mijind, sfioasa nu ar mai fi tacut, caci imbratisarile acelea, contopirea aceea ardenta si plina de pasiune ale tinerelor frunze, sarutarile aromate ale lui Aceto Balsamico si felul lent, atent, poate un pic sfios de a face dragoste ale lui Olio d'Oliva m-au facut sa ma transpun in tablou cu atita pasiune, incit am simtit nevoia sa imi fac simtita prezenta.

La urma urmei eu eram cel care isi imaginase cu ochii mintii totul. La urma urmei nu eram complet indezirabil pentru acea categorie de virsta. Iar singele imi clocotea in vene, facindu-mi creierul sa se incinga in cautarea celui mai bun moment pentru a-mi insinua persoana in toata acea armonie.

Mojarul statea timid alaturi, privind. I-am facut cu ochiul si l-am indemnat din priviri sa se dea mai aproape, strecurindu-i in acelasi timp niste ierburi magice. Era batrin, matusalemic chiar, insa virilitatea nu e sinonima cu fertilitatea, asa ca am decis ca il voi lasa sa participe. Iar daca nu, treaba lui! Nu avea decit sa stea sa se uite. Coriandru, sare de mare, piper rosu, piper negru, oregano, busuioc... Ummm.. Deja mojarul ne arata tuturor ca stie si el cite ceva, fetele ridicind curioase privirea pentru a zari cine miroase atit de bine. Olio d'Oliva se strecura si el in toata mixtura aceasta dumnezeiasca si incepu o framintare fierbinte de ierburi si trupuri vegetale, o nebunie erotico-imaginara, cu parfum de ierburi.

Trebuia sa intervin. Febril am inceput sa caut pieptul. Pieptul de pui. Impetuos, ferm si lipsit de inhibitie, statea un metru mai incolo, lasindu-ne sa intelegem din priviri ca daca am dori, zagazul dorintelor sale s-ar sparge, lasind sa iasa la iveala patimi carnale greu de stapinit, atingerile verzi fiind doar un preludiu in comparatie cu ceea ce am putea experimenta impreuna.

Nu am rezistat tentatiei. Am o slabiciune pentru piept inca de mic, asa ca -odata trecut de adolescenta - am capatat deprinderi si dorinte din ce in ce mai complexe in legatura cu respectiva zona.

Intim si lasciv, pieptul s-a lasat patruns prin toti pori de amestecul acela exotico-erotic-aromat pe numele lui semi-kamasutric-culinar PESTO, aromele cuprinzindu-l pentru o perioada de timp, facindu-l sa explodeze de placere sub apasarile mele ferme, dar delicate. Contorsionarile acelea parfumate, atingerile umede ale degetelor mele pline de pesto l-au facut sa escaladeze virfuri de placere, postludiul fiind nu tocmai repede consumat alaturi de niste rosii venite tocmai de departe, ce auzisera de faptul ca lucruri minunate se petrec acolo, in bucatarie.

Dorinta plutea peste tot in aer, insa nu puteam sa o impartasim ca si experienta cu toti necunoscutii, asa ca, in semn de amicitie, si doar pentru a tatona terenul in vederea legarii de noi prietenii, rosiile mai sus amintite au avut parte de un masaj erotic. S-au lasat purtate de val si, alaturi de restul budoarului, au intrat sa savureze aerul fierbinte al cuptorului, ce le astepta de mult, ca un voyeur batrin ce e. Rabdarea si experienta lui au incoronat apoteotic tot acest amalgam tinar si aromat de nume nobile, explozia de culori, licorile si esentele infierbintate ale tuturor, fiind o imagine ce cu greu va putea fi stearsa din amintirile cuiva...


De dragul cifrelor:

1 piept de pui

3 rosii

1 legatura de busuioc

3 oua fierte

aceto balsamico

ulei de masline extravirgin

1 salata verde

1 ardei iute

piper negru/rosu boabe ; coriandru boabe; sare